Parte de vorbire: s.f.
Origine: (necunoscută)
1. (geografie) torent de piatră.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. praetorianus, fr. prétorien)
1. adj. care ţine de pretor, al pretorului.
2. gardă ~ă = corp de soldaţi care formau garda pretorului în vechea Romă şi, mai târziu, garda personală a împăraţilor romani.
3. cohortă ~ă = cohortă formată din pretorieni.
4. provincie ~ă = provincie romană administrată de un pretor.
5. drept ~ = totalitatea edictelor date de pretori.
6. (geografie) privitor la Pretoria, capitala Africii de Sud.
7. s.m. soldat din garda pretoriană.
Parte de vorbire: s. propriu
Origine: (etimologie lipsă sau incompletă)
1. (geografie) lac din Africa, situat în est-centrul continentului, între Burundi, Republica Democrată Congo, Tanzania și Zambia.
2. fost protectorat britanic, acum parte a Tanzaniei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (latină medievală, Francia („țara francilor”))
1. (geografie) (sens propriu) țara vest-europeană situată pe coasta Atlanticului, având frontiere terestre cu Belgia, Luxemburg, Germania, Elveția, Italia, Monaco, Andorra și Spania, și frontiere maritime cu Marea Nordului, Canalul Mânecii, Marea Celtică, Golful Biscaya și Marea Mediterană.
2. (politică) stat al cărui nume oficial este „Republica Franceză”.
3. (sport) (colectiv) echipa națională franceză.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. Graecia „țara grecilor”)
1. (istorie) țară locuită de greci (Grecia actuală, Bulgaria, Asia Mică, Cipru, Magna Grecia et cetera).
2. (geografie) țară europeană situată la capătul sudic al Peninsulei Balcanice și având capitala la Atena, mărginită la nord de Albania și Macedonia de Nord, la nord-est de Bulgaria și Turcia, la est de Marea Egee, la sud de Marea Mediterană și la vest de Marea Ionică.
Parte de vorbire: nume propriu
Origine: (rus. Таджикистан „țara tadjicilor”)
1. (geografie) țară din Asia cu capitala la Dușanbe, înconjurată de Afganistan, China, Kârgâzstan și Uzbekistan.
2. (abreviere) TJK.