aditiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.

consiliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. consilium, fr. conseil)

1. sfat, povață, sfătuire.
2. colectiv de conducere, de administrare, avizare sau consultare etc. în activitatea unor organe ori organizații, instituții etc.
3. ședință a unui astfel de colectiv.
4. denumire dată (îndeosebi în structura statelor de tip comunist) unor organe sau organisme centrale de partid și de stat.
5. ~ de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat; cabinet (II); ~ de administrație = comitet de conducere al unei societăți comerciale sau industriale pe acțiuni.

crabare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după germ. Kraben, engl. crabbing)

1. (industria textilă) operație de fixare a dimensiunilor țesăturilor de lână, prin scufundarea într-un bazin cu apă fiartă.

cronometraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. chronométrage)

1. acțiunea de a cronometra; cronometrare.
2. măsurarea timpului scurs folosind un cronograf sau alt dispozitiv capabil să măsoare un interval de timp.
3. (industrie) metodă pentru a stabili timpii de producție; cronoanaliză.

degenerat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dégénéré)

1. (individ) care și-a pierdut calitățile morfologice sau funcționale.

displazic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dysplasique)

1. (individ) cu displazie.