Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după germ. Kraben, engl. crabbing)
1. (industria textilă) operaţie de fixare a dimensiunilor ţesăturilor de lână, prin scufundarea într-un bazin cu apă fiartă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. grisouteux)
1. (industria minieră) care conţine grizu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hydroculture)
1. cultură a plantelor (industriale) în soluţii nutritive, renunţându-se la pământ; cultură de apă, hidroponică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pistonnage)
1. (industria petrolieră) operațiune care constă în utilizarea unui piston pentru controlul sau întreținerea unei conducte.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. préconcassage)
1. (industria minieră) concasarea preliminară a minereului și uneori a cărbunelui; concasare grosieră.