Dictionar

Aditiv, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.

2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.

3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.

4. II. lucru adăugat, completare, supliment.

5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.

6. (industria alimentară) produs destinat modifice gustul sau parfumul, prelungească conservarea.

7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.


Cronometraj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. chronométrage)

1. acțiunea de a cronometra; cronometrare.

2. măsurarea timpului scurs folosind un cronograf sau alt dispozitiv capabil măsoare un interval de timp.

3. (industrie) metodă pentru a stabili timpii de producție; cronoanaliză.


Procesare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. procesa, I. cf. engl. word processing)

1. acțiunea de a procesa.

2. (industrie) operațiune la care este supus un produs pentru a-l transforma.

3. (tehn.) acțiunea de a acționa asupra unei substanțe (sau produs) pentru a o modifica și a o adapta la o anumită utilizare.

4. (inform.) ~a automată a datelor = toate operațiunile efectuate prin mijloace automate, referitoare la colectarea, înregistrarea, prelucrarea, modificarea, conservarea, distrugerea, editarea datelor și, în general, utilizarea acestora.

5. I. ~ (de) text = toate procedeele și tehnicile utilizate pentru a prelucra cuvintele care alcătuiesc un text (introducere, corectare, salvare, imprimare etc.); metodă computerizată pentru compunerea, corectarea, editarea textelor etc.


Alimentat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (alimenta)

1. (despre ființe) care a primit de mâncare; hrănit.

2. (industrie) care este aprovizionat cu produsele necesare pentru o bună funcționare.