Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. componction)
1. (religie) durere, regretul de a-l fi jignit pe Dumnezeu; contrițiune, pocăinţă.
2. atitudine, care poate fi afectată și ostentativă, de regret, umilință, contemplare.
3. (ironic) aer solemn ușor ridicol, gravitate afectată sau exagerată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. élucubration, lat. elucubratio)
1. lucrare compusă cu multă osteneală şi răbdare, lucrând ziua şi noaptea; elaborare cu multă trudă a unei opere; elucubrat, elucubrare.
2. expunere haotică; divagație.
3. (ironic) spunere a unor enormități; elucubrat, elucubrare.
4. (depr.) combinaţie, lucrare haotică şi greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (spion + -ită)
1. (ironic) mania de a vedea spioni peste tot.
Parte de vorbire: vb. (înv.)
Origine: (din băcan)
1. tr. a vopsi, a roși cu băcan.
4. (ironic) a-și drege fața cu suliman roșu, a-și da cu roșu pe față.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (în + frupt)
1. a mânca din ceva deosebit de gustos.
2. (pop.) a mânca de dulce în zi de post.
3. (fig.) (ironic) a trage beneficii (necinstite), a profita de...
4. tr. (rar) a sătura, a satisface.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. elucubra)
1. (ieșit din uz) elaborare cu multă trudă a unei opere; elucubrat, elucubrație.
2. (ironic) spunere a unor enormități; elucubrat, elucubrație.