Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agnatique)
2. (ist.) normă ~ă = normă potrivit căreia demnităţile dinastice nu reveneau moştenitorilor direcţi, ci numai rudelor masculine celor mai în vârstă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. allodialisme)
1. (istorie) formă de proprietate feudală, bazată pe alodiu; alodialitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annate, lat. annata)
1. (ist.) redevenţă percepută de papalitate de la episcopii şi abaţii nou instalaţi, echivalând cu veniturile lor pe un an.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. apprecatio)
1. (istorie) scurtă rugăciune finală de binecuvântare în documentele medievale.
2. (prin ext.) formulă de încheiere.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. archichancelier)
1. demnitar, în imperiul francez, în fruntea serviciilor justiţiei sau administraţiei; protonotar; prim-cancelar.
2. (ist.) demnitar al Imperiului Napoleonian.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avanie)
1. (istorie) vexare, insultă la demnitatea pelerinilor și a străinilor în general, pe care turcii o practicau în Levant cerând bani.
2. afront public umilitor; tratament umilitor pe care o persoană îl primește în mod public.