antagonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antagonique)

1. care se află în contradicție; antagonist.
2. care acționează în sens invers.
3. (legat de luptă) în conflict (cu).
4. care este în opoziție, care se află în relație de opoziție.
5. (sintagmă) contradicție ~ = componentă a procesului de dezvoltare care constă în distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou.
6. (antonime) amical, aliat.

ceramologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. céramologie)

1. disciplină (legată de arheologie) al cărei obiectiv este studierea obiectelor de ceramică; studiul ceramicii.

operator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. opérateur, lat. operator)

1. s. m. f. persoană calificată care supraveghează funcționarea unei mașini sau instalații.
2. chirurg (care operează).
3. specialist care mânuiește aparatul de filmat la realizarea imaginilor sau la proiectare.
4. ~ de sunet = tehnician de înaltă calificare care răspunde de realizarea coloanei sonore a filmului.
5. s. m. simbol în operațiile matematice, indicat în dreapta.
6. organ al unui calculator care efectuează operații aritmetice sau logice.
7. element genetic care controlează activitatea genelor structurale (legate de-a lungul cromozomului).
8. (mat.) funcție, aplicație.
9. funcție al cărei argument este constituit din altă funcție.
10. (log.) conectiv.

cordică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (refăcut din cordele)

1. panglică îngustă care servește ca ornament (legată în păr, la gât, la pălărie etc.); cordea, cordeluță.
2. (zool.) vierme parazit care trăiește în intestinul subțire al omului și al animalelor carnivore; tenie, (pop.) panglică.

cordicuță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cordică + -uță)

1. panglică îngustă care servește ca ornament (legată în păr, la gât, la pălărie etc.); cordea, cordeluță.