Rezultate secundare ((lingvistică)):
Ablaut
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Ablaut)
1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină; alternanță vocalică; apofonie.
Abuziv, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)
1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).
Acceptabilitate
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acceptabilité)
1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.
2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.
3. (lingvistică) însuşirea unui enunţ de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție să nu fie nici agramaticală, nici asemantică.
4. (antonim) inacceptabilitate.
Afixal, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affixal)
2. (lingvistică) care constituie, care formează un afix.
3. (matematică) legat de afix, numărul complex „x + iy” care desemnează poziția unui punct.
Apofonie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apophonie)
1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină, indicând astfel o schimbare de utilizare sau sens; alternanţă vocalică; ablaut.
Austroneziană
Parte de vorbire: adj.
Origine: (austr[aliană] + [mela]neziană, cf. fr. austronésienne)
1. (sintagmă) limbă ~ = fiecare din componentele uneia din cele trei familii de limbi vorbite în oceania, alături de cea australiană și papua.
2. (lingvistică) se referă la o familie de limbi vorbite în Madagascar, Asia de Sud-Est, Oceanul Pacific și Taiwan.