Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. vertical, lat. verticalis)
1. adj., s. f. (linie) perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcția unui fir ținut întins cu ajutorul unei greutăți atârnate la capăt.
2. ~a locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat.
3. s. n. semicerc mare al sferei cerești, care trece prin zenit și nadir.