Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bifilaire, engl. biphilar)
1. (despre circuite) cu doi conductori separaţi.
2. (mec.; despre suspensii) cu două fire paralele.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. centrage)
1. acțiunea de a centra și rezultatul ei; centrare.
2. acțiunea de a determina centrul unui obiect.
3. așezare simetrică față de un centru (axă) a unor obiecte.
4. plasarea axelor componentelor, care aparțin unui sistem optic et cetera, pe aceeași linie.
5. (mecanică) poziționarea centrului de greutate al unui vehicul în raport cu considerațiile de echilibru static sau dinamic.
Parte de vorbire: I. s.m., II. s.n.
Origine: (depana + -tor)
1. I. profesionist (mecanic, electrician etc.) însărcinat cu depanarea; muncitor care repară un mecanism stricat, care depanează autovehicule, maşini etc.
2. II. instrument pentru descoperirea penelor la anumite aparate, mașini et cetera; depanor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Elektrobus, fr. électrobus)
1. vehicul de transport în comun cu motor electric alimentat de la un acumulator propriu (mecanic sau electric) de energie; autobuz acționat electric; electroautobuz.
2. (înv.) autobuz cu motor electric alimentat de un fir aerian; troleibuz.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. excentrer)
1. (mec.) a deplasa centrul, axa.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hypoïde)
1. (despre angrenaje) alcătuit din roţi dinţate cilindrice sau conice care nu au axele în acelaşi plan.
2. (mecanică) califică un tip de angrenaj care permite transmiterea mișcării între două axe perpendiculare.