OK
X
abatiză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abattis)
1.
(mil.)
obstacol
artificial
format
din
copaci
tăiați;
baraj
realizat
din
copaci
culcați
cu
vârful
spre
inamic.
activ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1.
adj.
care
participă
efectiv
la
o
acțiune;
harnic,
dinamic.
2.
(biol.)
aflat
în
stare
de
completă
funcționare.
3.
membru
~
=
membru
al
unei
organizații,
instituții,
având
obligații
și
bucurându-se
de
drepturi
depline.
4.
(mil.)
în
activitate.
5.
(despre
corpuri,
substanțe)
care
intră
ușor
în
reacție.
6.
(despre
diateza
verbală)
care
arată
că
subiectul
săvârșește
acțiunea.
7.
vocabular
~
=
vocabular
folosit
în
mod
curent.
8.
(despre
operații,
conturi,
bilanțuri)
care
se
soldează
cu
un
profit.
9.
s.
n.
totalitatea
mijloacelor
economice
ale
unei
întreprinderi,
instituții
etc.;
parte
a
bilanțului
în
care
sunt
înscrise
aceste
mijloace.
10.
colectiv
de
membri
pe
lângă
un
organ
de
partid,
pe
care
se
sprijină
în
întreaga
sa
activitate.
11.
adv.
în
mod
activ.
alerta
Parte de vorbire:
I. vb. tr, II. vb. intr.
Etimologie: (fr. alerter)
1.
I.
a
avertiza
despre
un
pericol
(lansând
semnalul
de
alertă);
a
alarma.
2.
(mil.)
a
ordona
unei
formații
militare
să
fie
pregătită
de
intervenție.
3.
(prin
ext.)
a
da
un
impuls,
a
mobiliza
la
acțiune.
4.
a
atrage
atenția,
a
preveni.
5.
II.
a
fi
cuprins
de
alertă;
a
se
alarma;
a
se
neliniști.
ambuscat, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.
Etimologie: (fr. embusqué)
1.
care
este
în
ambuscadă.
2.
(prin
ext.)
care
se
disimulează
sau
este
disimulat.
3.
(militar)
care
se
bucură
de
o
poziție
ușoară,
scutit
de
instrucție,
pe
timp
de
pace,
sau
care
ocupă
o
poziție
ferită
de
pericol
pe
timp
de
război;
(fig.)
învârtit.
anfiladă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. enfilade)
1.
dispunere
pe
aceeași
dreaptă
a
unor
elemente
arhitectonice
de
același
fel.
2.
(mil.)
tragere
de
~
=
tragere
în
ținte
înșirate
perpendicular
sau
oblic
față
de
frontul
de
tragere.
angajat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. engagé)
1.
adj.
(arhit.;
despre
o
coloană)
zidită
cel
puțin
cu
jumătate
din
diametrul
ei
în
zidul
(stâlpul)
cu
care
face
corp
comun.
2.
(despre
oameni)
încadrat
într-un
curent
politic,
social;
(despre
literatură)
care
servește
conștient
o
cauză.
3.
adj.,
s.
m.
f.
(cel)
care
lucrează
într-un
anumit
loc
de
muncă.
4.
(militar)
care
servește
pe
baza
unui
angajament
voluntar.