ambuscat, -ă
Parte de vorbire: adj., s.m.
Etimologie: (fr. embusqué)
Etimologie: (fr. embusqué)
1. care este în ambuscadă.
2. (prin ext.) care se disimulează sau este disimulat.
3. (militar) care se bucură de o poziție ușoară, scutit de instrucție, pe timp de pace, sau care ocupă o poziție ferită de pericol pe timp de război; (fig.) învârtit.