Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arsenal, it. arsenale)
1. întreprindere (militară) pentru fabricarea sau repararea armamentului sau muniţiilor.
2. (fig.) ansamblul mijloacelor de luptă, de care se serveşte cineva într-o acţiune, profesie etc.
Parte de vorbire: s.n. (germanism)
Origine: (germ. Blitzkrieg)
1. tactică militară ofensivă care vizează obținerea unei victorii decisive prin angajarea localizată și limitată în timp a unui puternic set de forțe motorizate, terestre și aeriene; ofensivă (militară) care urmărește obținerea cât mai rapidă a unei victorii decisive; război „fulger”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cappella, /2/germ. Kapelle)
2. altar lateral al unei biserici.
3. încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă.
4. formaţie vocală sau instrumentală a unei capele (1) sau curţi princiare.
6. orchestră de proporţii reduse; fanfară (militară).
7. grinda superiară a unui cadru de lemn care susţine tavanul unei lucrări miniere.
Parte de vorbire: I. s.n.; II. s.n. (reg.)
Origine: (I. abreviere din T[Ransportor] A[Uto] B[Lindat]; II. probabil din magh. tabor)
1. I. transportor auto blindat.
2. II. tabără (militară).