Parte de vorbire: adv.
Origine: (lat. post + factum)
1. după faptă sau eveniment; ulterior, după consumarea faptului; în retrospectivă.
2. (motto, latină) post factum lauda = lauda după fapt (folosit pentru a semnifica că, înainte de a lăuda, este mai bine să aștepți ca un fapt să fie finalizat, ca efectele acestuia să se vadă).
3. (motto, latină) post factum nullum consilium = după fapt, orice sfat este nul (folosit pentru a semnifica că, după ce un fapt s-a produs, nu mai există remediu, este inutil să-l discutăm).