Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nominal, lat. nominalis)
1. referitor la nume, pe nume; după nume; pe care e scris numele titularului; nominativ.
2. (ec.) valoare ~ă = valoare înscrisă cifric pe o acțiune, pe un bilet de bancă, timbru etc.
3. care figurează (numai) cu numele.
4. (gram.) care face parte, care ține de categoria numelui.
5. flexiune ~ă = declinare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pragmatisme, engl. pragmatism)
1. curent în filozofia contemporană, care, indentificând obiectul cunoașterii cu procesul cunoașterii, consideră noțiunile, ideile, teoriile etc. exclusiv din punctul de vedere al eficacității lor practice.
2. (p. ext.) atitudine, concepție etc. care are în vedere (numai) eficacitatea, utilitatea practică.