Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accessoire, lat. accessorius)
1. adj. care însoţeşte un element principal, dependent de acesta; secundar, neesenţial.
2. adj., s.n. (obiect, piesă, dispozitiv) anex.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clastomanie)
1. impuls morbid de a sparge (obiectele).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. planer)
1. a prelucra prin aşchiere sau prin deformare plastică (obiecte, piese) pentru a le face netede, plane.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (în + a depărta)
1. tranz. a face să se îndepărteze.
2. a înlătura, a da la o parte; a ține departe; a elimina.
3. (obiecte) a muta mai departe (unul de altul).
4. pop. (persoane) a scoate drept pedeapsă (dintr-o funcție); a scoate din funcție pentru abateri grave; a da afară; a destitui; a elibera; a concedia.
5. fig. a ține la distanță; a distanța.
6. intranz. a se deplasa sau a se situa la o anumită distanță (de cineva sau de ceva); a se distanța.
7. refl. a se duce, a pleca din apropierea cuiva sau a ceva, a merge în altă parte.
9. ~ de subiect = a se abate de la temă.
10. fig. (despre persoane) a înceta de a mai avea concepții comune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (re- + ambalare)
1. acțiunea de a reambala și rezultatul ei; reîmpachetare.
2. repunerea unui produs (obiect) într-un ambalaj sau în ambalajul său.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (crăcăna + -tură)
1. (despre oameni) desfacere a picioarelor; crăcănare.
2. cracă (obiect din lemn) desfăcută la un capăt în două sau mai multe brațe; crăcană.