Dictionar

afotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphotique)

1. (oceanografie) care este lipsit de lumină; mezopelagic.
2. zona ~ă = porțiune a unui ocean (sau lac) neexpusă luminii soarelui din cauza adâncimii apei și unde se întâlnește doar lumina produsă de bioluminiscență.
3. (antonim) eufotic.
 

contramaree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contre-marée, contremarée)

1. (oceanografie) maree care urcă în direcția opusă direcției obișnuite a unei maree.
 

mezopelagic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. mesopelagic, fr. mésopélagique)

1. (oceanografie) se referă la zona care se extinde de la aproximativ 200 până la 1000 m adâncime; afotic.
 

clinoform

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. clinoforme)

1. (oceanografie) formă de relief subacvatică cu o geometrie singulară, cum ar fi cea găsită în partea scufundată a unei delte sau pe o pantă continentală în progres.
 

fondoform

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. fondoform)

1. (oceanografie) forma subacvatică de teren care constituie etajul principal al unui corp de apă și locul de acumulare a sedimentelor.