împrumutătură
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Etimologie: (împrumuta + -[ă]tură)
Etimologie: (împrumuta + -[ă]tură)
1. (oferire cuiva sau) obținere de la cineva, pentru utilizare temporară, a unui bun care urmează să fie restituit ulterior; împrumut.
2. sumă de bani care se dă cuiva sau se ia de la cineva pentru un anumit interval de timp, urmând să fie restituită ulterior (uneori cu dobândă); împrumutare.
3. preluare a unor obiceiuri ale altei comunități; împrumutare.