Dictionar

confrunta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. confronter, lat. confrontare)

1. tr. (jur.) a pune față în față mărturii, acuzații pentru a controla concordanța celor declarate.
2. a pune față în față (opere, acte, obiecte) pentru a (le) verifica sau a (le) compara.
3. refl. a avea de făcut față, de găsit o soluție unei probleme, unei dificultăți.
 

dantesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. dantesco, fr. dantesque)

1. propriu (operei și concepției) lui Dante.
 

proustian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. proustien)

1. propriu (operei) lui Proust.
 

zolist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (zol/ism/ + -ist, cf. fr. zoliste)

1. care se referă la zolism; propriu (operei) lui Zola; care ține de opera lui Émile Zola (1840-1902).