Dictionar

aberoscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aberroscope)

1. (optic.) instrument pentru observarea defectului de distorsiune a unui ochi normal.
 

analatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anallatique)

1. (optică) care prezintă analatism.
2. lunetă ~ă = lunetă stadimetrică care posedă proprietatea de analatism, permițând citirea directă a distanței de la aparat la miră, fără a necesita corectare.
 

antinodal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după engl. anti-node)

1. (opt.) puncte ~e = puncte în care mărimea unghiulară are valoarea -1.
 

aplanat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aplanat)

1. (optică) sistem optic corectat pentru aberația de sfericitate, oferind astfel imagini care nu prezintă distorsiuni; sistem optic aplanetic.
 

aplanetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aplanétique)

1. (optică) care prezintă aplanetism.
2. se referă la un sistem optic care oferă o imagine nedistorsionată (cu aberația de sfericitate corectată).
 

horopter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. horoptère)

1. (opt.) linie dreaptă paralelă cu dreapta ce unește centrii ochilor și care trece prin punctul unde coincid axele ochilor.