Parte de vorbire: vb.
Origine: ( fr. planter, lat. plantare)
2. a înfige în pământ (un stâlp, un par etc.).
3. a instala în decor (în scenă, pe un platou de filmare).
4. (mil.) a instala mine pe un teren.
5. a fixa cu insistență.
6. (fam.) a părăsi brusc pe cineva.
7. refl. (fig., fam.) a se posta (ostentativ), a se proțăpi (în fața cuiva).