Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. acceptant)
1. (parte) care acceptă oferta de a încheia un contract.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. andante)
1. adv. (muz.) lent, liniştit.
2. s. n. (parte dintr-o) sonată, simfonie, concert în acest tempo.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coupure)
1. tăietură; (parte dintr-un) articol, anunţ etc., tăiat dintr-un jurnal.
2. (fin.) bilet de hârtie, cu imprimare specială, emis ca bancnotă, bani de hârtie şi titluri de valoare (acţiuni şi obligaţiuni).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. épave)
1. coca unei nave distruse sau naufragiate, aruncată de mare pe uscat; (parte dintr-o) navă naufragiată sau eşuată.
2. obiecte, resturi abandonate pe mare, apoi aruncate pe mal.
3. vehicul devenit inutilizabil din cauza unei coliziuni, prin coroziune sau degradare; mașină distrusă care nu poate fi reparată; vehicul ireparabil.
4. (fig.) (depr.) persoană care a căzut într-o stare de suferință și neputință fizică și morală extremă; om distrus, ruinat (fizic şi moral).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. geisha)
1. dansatoare şi cântăreaţă japoneză (parteneră de distracţii).
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (gnoseologie)
1. adept al gnoseologiei (parte a filozofiei care tratează despre posibilitatea cunoașterii lumii de către om).