Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accent, lat. accentus)
1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.
2. semn grafic care indică această intonaţie.
3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.
4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.
5. inflexiune afectivă a vocii.
7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. contare, fr. compter)
1. a se bizui (pe), a se încrede (în).
2. a avea valoare, însemnătate.
3. a înregistra conturile (1).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (selen- + -ar)
1. din Lună, lunar; (ca) de (pe) Lună; selenit2 (I).
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. sémi-, lat. semi „pe jumătate”)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. sustinere, după fr. soutenir)
3. a sprijini, a ține ușor (pe cineva), a împiedica să cadă.
4. (fig.) a lua partea cuiva, a avea o atitudine favorabilă față de cineva; a sprijini, a apăra.
5. (fig.) a spune, a afirma ceva cu tărie.
6. a ajuta, a întreține cu bani, cu alimente etc.
7. refl. a-și câștiga existența, a se întreține.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. terrestre, lat. terrestris)
1. referitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc.
2. de natură materială.