Dictionar

abazic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (după germ. abatisch)

1. (med.) (persoană) care suferă de abazie.
 

acaparant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (acapara + -ant)

1. (persoană) care acaparează; acaparator.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparator.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparator.
 

acaparator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (după fr. accapareur)

1. (persoană) care acaparează; acaparant.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparant.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparant.
 

acuzat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (acuza)

1. (persoană) care face obiectul unei acuzații, care este inculpată; învinuit, învinovățit, pârât.
 

adjunct, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (lat. adiunctus, cf. germ. Adjunkt, fr. adjoint)

1. (persoană) cu funcție imediat subordonată unui conducător de instituție etc.
 

admirator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. admirateur, lat. admirator)

1. (persoană) care admiră ceva sau pe cineva.
2. ~ secret = cineva care admiră o altă persoană, dar își păstrează identitatea secretă față de acea persoană.