OK
X
disident, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dissident, lat. dissidens)
1.
cel
ale
cărui
păreri,
convingeri
(politice)
sunt
deosebite
de
ale
majorității
sau
ale
unui
grup
din
care
face
parte.
eșichier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. échiquier)
1.
dispunere
a
unor
obiecte
pe
mai
multe
rânduri,
cu
intervale
uniforme
între
ele.
2.
dispozitiv
în
care
trupele
unei
unități,
așezate
masat
în
careuri,
sunt
despărțite
prin
intervale
egale.
3.
(fig.)
loc
unde
se
opun
partide,
interese
(politice).
întrevedere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. întrevedea)
1.
întâlnire
între
persoane,
personalități
(politice)
pentru
discutarea
unor
chestiuni
de
interes
comun.
2.
vedere
vagă,
nedeslușită,
ca
printr-un
ecran;
întrezărire.
3.
vedere
în
perspectiva
timpului.