anunț

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. annonce)

1. înștiințare, aviz prin care ceva este făcut cunoscut publicului, verbal sau în scris.
2. text, publicație care anunță ceva.
3. comunicat publicitar într-un organ de presă.
4. (la jocul de cărți) declarație de intenție.
5. (radio, TV) text care precede un program și servește drept titlu sau rezumat al acestuia.

demodulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Demodulation, fr. démodulation)

1. (radio, inform.) operație inversă modulației; separare a oscilației de joasă frecvență de unda purtătoare de înaltă frecvență.

direct, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. direct, lat. directus)

1. adj. care duce de-a dreptul la țintă, drept, fără ocoluri.
2. în linie ~ă = din tată în fiu.
3. imediat, nemijlocit, fără intermediar.
4. vorbire ~ă sau stil ~ = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidelă a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvânt de declarație; complement ~ = complement care exprimă obiectul asupra căruia se răsfrânge direct acțiunea unui verb tranzitiv; propoziție completivă ~ă (și s. f.) = propoziție cu funcție de complement direct pe lângă un verb tranzitiv din regentă.
5. adj., adv. (care are loc) fără ascunzișuri, fățiș, drept.
6. adv. fără înconjur, de-a dreptul.
7. (mat.; despre mărimi variabile) ~ proporționale = care depind una de alta, astfel încât creșterea (sau descreșterea) uneia de un număr de ori provoacă creșterea (respectiv descreșterea) celeilalte de același număr de ori.
8. s. n. (radio, tv.) în ~ = transmis pe viu, în momentul producerii evenimentului.
9. s. f. (box) lovitură aplicată prin întinderea mâinii înainte.

eșantion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échantillon)

1. porțiune, cantitate dintr-un produs, dintr-o marfă etc., detașată, prin selecție; montră.
2. parte reprezentativă (statistic) a unei populații.
3. (radio) impuls foarte scurt care definește semnalul din care provine la un moment dat.

limitator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (limita + -tor, cf. fr. limitateur)

1. mecanism, aparat sau dispozitiv care împiedică în mod automat ca o mărime fizică să depășească anumite limite; limitor.
2. (radio) circuit electronic cu ajutorul căruia se realizează limitarea semnalelor.

mass-media

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. mass media)

1. totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare în masă a informațiilor (radio, televiziune, cinematograf, publicații, disc, magnetofon).