bandă 1
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. bande, it. bande, /3/ engl. band)
Etimologie: (fr. bande, it. bande, /3/ engl. band)
1. grup de oameni (reuniţi în scopuri necinstite); clică.
2. (glumeţ) grup de prieteni care umblă împreună.
3. ansamblu muzical instrumental; band; trupă de muzicanţi.