Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acyanopsie)
1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anaglyphe)
2. procedeu stereoscopic prin care se obţin imagini în relief.
3. desen al unui corp geometric în două culori (roşu şi albastru) care, cu ochelari speciali, dă imaginea unui corp în relief.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apochromatique)
1. (despre un obiectiv fotografic) a cărui aberaţie cromatică a fost corectată pentru trei culori (roşu, galben şi violet).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couleur, lat. color)
1. senzaţie, impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiaţiile luminoase de diferite frecvenţe; aspectul colorat al corpurilor.
2. ~ caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre infraroşu). ~ rece - culoare din cea de-a doua jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentală = fiecare dintre culorile (roşu, galben, albastru) care nu pot fi obţinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentaţie neagră, galbenă etc.
3. (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc.
5. fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva.
6. ~ locală = reproducere exactă, într-o operă literară, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei ţări, epoci etc.
7. materie, substanţă colorantă; vopsea.
8. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cărţilor de joc (pică, treflă, caro şi cupă).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hémiachromatopsie)
1. (med.) absența percepției cromatice într-o jumătate a câmpului vizual; hemianopsie care afectează doar culorile (roșu, verde sau albastru).