Dictionar

Rezultate secundare ((râu,):

Canal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canal, lat. canalis)

1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigaţiei, irigării unei regiuni etc.

2. braţ de mare între două ţărmuri apropiate.

3. arteră de circulaţie pe apă.

4. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide.

5. formaţie anatomică tubulară.

6. ~ rahidian = canalul din vertebre care conţine măduva spinării.

7. (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul.

8. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune).

9. cale de acces a informaţiilor într-un sistem electronic de calcul.


Confluent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confluent, lat. confluens)

1. (despre ape) care se împreunează, formând o apă (râu, fluviu) mai mare.

2. (despre vase sangvine, organe) care se unesc.

3. (fig.) care tinde spre un ţel comun.


Receptor, -oare

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. recepteur)

1. adj. care receptează (o acțiune mecanică, un curent, o undă etc.).

2. s. n. sistem tehnic destinat primească o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta utilizabilă.

3. aparat care transformă oscilațiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilații acustice; ansamblu, cuprinzând un amplificator, care servește pentru a asculta și a vorbi la telefon.

4. mediu natural (râu, lac, mare) care primește apele de evacuare.

5. s. m. organ de simț la nivelul căruia se realizează transformarea energiei stimulului extern în influx nervos.

6. s. m. f. (lingv.) persoană care primește și decodează un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor.

7. cel care primește sânge de la un donator.


Suspecta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. suspecter)

1. a bănui pe cineva de ceva (rău).

2. a se îndoi de ceva, a pune la îndoială; suspiciona.


Suspectare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (suspecta)

1. acțiunea de a suspecta și rezultatul ei; bănuire.

2. presupunere cineva a făcut ceva (rău).

3. neîncredere.


Suspecțiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. suspectio)

1. faptul de a suspecta ceva.

2. presupunere cineva a făcut ceva (rău).

3. opinie care atribuie cuiva acte sau intenții blamabile.

4. (sinonim) suspectare.