Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dépolarisation)
1. acțiunea de a depolariza și rezultatul ei; depolarizare.
2. actul de reducere a polarității sau rezultatul unei astfel de acțiuni; reducerea la o condiție nepolarizată sau mai puțin polarizată.
3. (sociologie) reducerea polarizării politice.
4. (antonime) polarizare, polarizație.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. intégration, lat. integratio)
1. acțiunea de a (se) integra și rezultatul ei; includere, înglobare.
2. reuniune a mai multor părți pentru a forma un întreg.
3. (mat.) calculul unei integrale; obținerea integralei unei ecuații diferențiale sau cu derivate parțiale.
4. (sociologie) procesul prin care o persoană, sau un grup, devine parte a mediului, a societăţii în care trăiește.
5. fuzionare a unor întreprinderi economice.
6. capacitate a sistemului nervos de a realiza interacțiunea între diferite părți ale organismului, ca și între acesta și mediul ambiant.
7. integrare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. socioculturel, engl. sociocultural)
1. (sociologie) referitor la particularităţile culturale (tradiţii, moravuri, mentalitate etc.) ale unui grup social.
2. care difuzează, care exprimă cultura într-o țară, un oraș, un cartier et cetera (ex. politică ~ă).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sociomorphisme)
1. (sociologie) tendința de a vedea totul ca fiind social, de a raporta totul la societate; sociocentrism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. stratification)
1. acțiunea de a (se) stratifica și rezultatul ei; stratificare.
2. (tehnică) acțiunea de dispunere în straturi suprapuse.
3. (prin ext.) mulțimea acestor straturi suprapuse.
4. (geologie) mod de dispunere a rocilor sedimentare în straturi suprapuse; mulțimea straturilor diferite care alcătuiesc un sol.
5. (sociologie) submulțimea unei populații sortată după diferite criterii (economice, sociale, culturale etc.).
6. (biologie) dispunerea stratificată a țesuturilor în unele organe.
7. (agricultură) alternarea semințelor, butașilor etc. și a straturilor de nisip sau pământ ușor, abia umed, în scopul conservării lor și al favorizării germinației sau înrădăcinării.
8. (var.) (înv.) stratificațiune, (înv.) stratificăciune.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (cf. fr. répondant)
1. persoană care este chemată să ofere un răspuns.
2. (sociologie) persoană care răspunde la o anchetă sau la un sondaj de opinie.