Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. codicologie)
1. disciplină a paleografiei care studiază manuscrisele nu ca purtătoare ale unui text, ci ca obiecte de sine stătătoare (studierea materialelor folosite la realizarea manuscriselor și modul de punere în practică).
2. istorie a colecţiilor, a modului şi a condiţiilor de păstrare etc. a manuscriselor.