Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dysphonie, cf. grec. dys „dificil” + phone „sunet”)
1. (med.) modificare (temporară) a timbrului şi a intensităţii vocii, adesea din cauza deteriorarii corzilor vocale; răguşeală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. occupation, lat. occupatio)
1. luare (temporară) în stăpânire cu forţa a unui teritoriu, a unui oraş etc. de către o putere străină; cucerire.
2. îndeletnicire, profesiune, meserie.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (năimi + -tor)
1. persoană care angajează, năimește.
2. persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară).
3. (reg.) persoană care angajează pe cineva pentru o muncă (temporară).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (zăpăci)
1. acțiunea de a (se) zăpăci și rezultatul ei; buimăceală, amețeală, tulburare.
2. pierdere (temporară) a judecății normale în fața unei situații neașteptate, dificile, confuze, din cauza unei emoții, a unei boli etc.