Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. émanatiste)
1. care se bazează pe emanatism (teorie metafizică conform căreia totul în lume, inclusiv sufletele umane, emană dintr-un principiu suprem transcendent).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. gestaltiste)
1. I. referitor la gestaltism (teorie psihologică şi filozofică, propusă la începutul secolului al XX-lea, care subliniază faptul că organismele percep forme sau configurații întregi, nu doar componente individuale).
2. II. adept al gestaltismului; persoană care susține această teorie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. gradualist)
1. I. referitor la gradualism (teorie neodarwinistă conform căreia evoluția se desfășoară în etape mici, graduale).
2. II. adept al gradualismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (Miciurin + -ist)
1. I. referitor la miciurinism, propriu miciurinismului (teorie care, contestând principiile genetice ale lui Gregor Mendel, se referă la metodele de hibridizare artificială, de educare dirijată și de selecție artificială a organismelor).
2. care se întemeiază pe miciurinism; (rar) miciurinian.
3. legat de savantul sovietic Ivan Vladimirovici Miciurin, de opera sa, de teoriile sale.
4. II. adept al miciurinismului; miciurinian.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. mutationniste)
1. I. referitor la mutaționism, propriu mutaționismului.
2. II. adept al mutaționismului (teorie biologică, opusă darwinismului, care susține că evoluția ființelor vii este consecința mutațiilor).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néodarwiniste)
1. I. referitor la neodarwinism (teorie de tradiție darwinistă conform căreia speciile evoluează prin selecție naturală, fără moștenirea trăsăturilor dobândite).
2. II. adept al neodarwinismului.