Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. champ, lat. campus)
1. întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune.
2. munca ~ului = lucrarea pământului.
3. artilerie de ~ = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai pe teren puțin accidentat.
4. loc. adv. în plin ~ sau în ~ deschis = sub cerul liber; fără adăpost.
5. expr. a o lua peste ~ = a merge de-a dreptul, părăsind drumul.
6. a-și lua (sau a apuca) ~ii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare.
7. întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case).
8. ~ de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare).
9. loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate.
10. spaţiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică.
11. ~ vizual = porţiune din spaţiu care poate fi cuprinsă cu privirea.
12. ~ operator = porţiune de piele special pregătită pentru o intervenţie chirurgicală.
13. fâşie de pânză care delimitează plaga operatorie.
14. porţiune din spaţiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată.
15. (inform.) subîmpărţire din punct de vedere logic a unei cartele conţinând, fiecare, o informaţie reprezentată codificat.
16. mulţime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile.
17. ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeaşi sferă semantică, care exprimă noţiuni asemănătoare sau asociabile.
18. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. fixer)
1. tr. a face să fie fix; a înțepeni, a întări (undeva).
2. a privi țintă pe cineva sau ceva.
3. a stabili, a hotărî un preț, un termen etc.
4. a dizolva sărurile de argint nedescompuse de lumină de pe un material fotosensibil.
5. a face să intre colorantul într-o fibră textilă, astfel încât el să reziste la spălare, la lumină etc.
6. refl. a se hotărî, a se decide.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. terminateur)
1. (pentru o planetă sau o lună) linie de separație între partea luminată (unde este zi) și partea întunecată (unde este noapte).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. adducere)
1. tr. (persoane sau lucruri) a lua ducând cu sine (undeva sau la cineva).
2. a apropia de corp sau de o parte a corpului.
3. a face să capete o anumită direcție sau înclinație.
4. a face să ajungă într-o anumită stare sau situație.
5. a face să se producă; a provoca; a pricinui; a cauza.
6. a înfățișa spre examinare.
7. (expr.) a ~ (pe cineva) la sapă de lemn = a sărăci cu totul pe cineva.
8. (expr.) a ~ jertfă = a jertfi.
9. (expr.) a ~ la cunoștință = a înștiința.
10. (expr.) a ~ mulțumiri = a mulțumi.
11. (expr.) a ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) = a pomeni (despre ceva sau despre cineva).
12. (expr.) a-și ~ aminte = a-și aminti.
13. intr. (precedat de prepoziția cu) a avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a semăna; a se asemăna.
14. (precedat de prepoziția a) a emana un miros specific (de obicei, neplăcut).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n., III. adv.
Origine: (v. țâșni)
1. II. acțiunea de a țâșni și rezultatul ei; apariție, săritură bruscă; țâșnire.
2. I. aruncat cu presiune printr-o deschizătură.
3. sărit, năpustit (undeva sau de undeva).
4. (despre ființe) pornit brusc într-o direcție; ridicat rapid și brusc; ivit brusc și impetuos.
5. (despre flăcări, lichide) înălțat brusc și cu putere.
6. III. cu presiune, împroșcînd la distanță.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. accede)
2. primire sau ajungere (undeva sau) la cineva.