Dictionar

admite

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. admittere, după fr. admettre)

1. a accepta, a lua drept bun.
2. a îngădui, a permite.
3. a da curs favorabil (unei cereri).
4. a primi (la un examen).
 

alimentaţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alimentation)

1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentare.
2. (despre ființe) acțiune de asigurare a elementelor necesare creșterii, conservării; hrănire.
3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.
4. ceea ce alimentează; hrană, nutriment.
5. ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare.
 

aromatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aromatiser, lat. aromatizare)

1. a da (unei substanţe) miros plăcut, cu aromate.
2. a transforma într-o hidrocarbură aromatică.
 

brava

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. braver)

1. a înfrunta cu curaj (o primejdie).
2. a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida.
 

cadenţa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cadencer)

1. a imprima o cadenţă (unei fraze, unui vers); a ritma.
 

codirector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. codirecteur)

1. cel care deţine conducerea (unei instituţii) cu altcineva.