Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (anecdotă + -ist, cf. fr. anecdotiste)
1. autor, povestitor de anecdote.
2. cel care are obiceiul de a culege și de a spune anecdote (uneori imaginare).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballet, it. balletto)
1. gen de spectacol alcătuit din dans, muzică şi (uneori) pantomimă; dans artistic cu figuri pe o temă dată; compoziţia muzicală corespunzătoare.
2. ansamblu de balerini şi balerine.
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. hémiptéres)
1. (entomologie) ordin de insecte având metamorfoză incompletă, dotate cu un aparat bucal adaptat pentru înțepat și supt, cu patru aripi (uneori elitre); heteroptere; (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin (ploșniță, afidă et cetera).
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (împrumuta + -[ă]tură)
1. (oferire cuiva sau) obținere de la cineva, pentru utilizare temporară, a unui bun care urmează să fie restituit ulterior; împrumut.
2. sumă de bani care se dă cuiva sau se ia de la cineva pentru un anumit interval de timp, urmând să fie restituită ulterior (uneori cu dobândă); împrumutare.
3. preluare a unor obiceiuri ale altei comunități; împrumutare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dichisi)
1. (uneori peiorativ) care este îmbrăcat cu multă îngrijire, cu gust, frumos; gătit, împodobit.
2. (despre lucruri) aranjat cu multă migală și minuțiozitate.