anemocorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anémochorie)

1. (botanică) mod de dispersie a semințelor sau a diasporilor de către vânt; (var) anemochorie.

semioclusiv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.f.  
Etimologie: (engl. semi-occlusiv)

1. (consoană) a cărei pronunție începe cu o ocluzivă și continuă cu o fricativă; africat(ă).
2. (var) semiocluziv(ă).

pritoceală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pritoci + -eală)

1. acțiunea de a pritoci și rezultatul ei; pritocire, pritocit, (pop.) pritoc.
2. turnare a vinului dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a se limpezi prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund; (prin ext.) turnare a unui lichid dintr-un vas în altul.
3. a scoate zeama dintr-un vas cu murături sau cu varză acră și a o turna la loc, de mai multe ori la rând, pentru a dizolva sarea rămasă la fund și a determina o acrire uniformă.
4. (rar; prin ext.) mutare a unor materii, obiecte etc. dintr-un loc în altul sau dintr-o parte în alta.
5. (rar) învolburare a unui lichid.
6. (var) (reg.) pitroceală.

smectită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Smektit)

1. argilă folosită pentru degresarea lânii; argilă smectică, pământ plin.
2. argilă cu structură foliformă, folosită printre altele în gastroenterologie.
3. (var) (s.m.) smectit.