Dictionar

Arabofon, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arabophone)

1. (vorbitor) de limbă arabă.


Elenofon, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (elen + -fon2)

1. (vorbitor) de limbă elenă.


Francofon, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. francophone)

1. (vorbitor) de limbă franceză.


Germanofon, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. germanophone)

1. (vorbitor) de limbă germană.


Hispanofon, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. hispanophone)

1. (vorbitor) de limbă spaniolă.

2. (persoană) care vorbește spaniolă (castiliană).


Italofon, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ital/ian/ + -fon2)

1. (vorbitor) de limbă italiană.