Dictionar

Rezultate secundare ((înv)):

Arhivist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. archiviste)

1. specialist în păstrarea, organizarea și studierea arhivelor.

2. (înv) arhivar.


Portretist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. portraitiste)

1. pictor, desenator specializat în arta portretului; (înv) portretar.

2. (literatură) autor de portrete.


Porţelan

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Porzellan, cf. fr. porcelaine, it. porcellana)

1. produs ceramic, vitrifiant şi translucid, alb, prin arderea unei paste de caolin, cuarţ şi feldspat.

2. ceramică albă, foarte fină și folosită pentru a face vaze, farfurii și diverse ustensile.

3. obiect, vas fabricat din porţelan.

4. (rar) porcelan.

5. (înv) faianță.


Tahometru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Tachometer)

1. instrument pentru măsurarea turației motoarelor; tahimetru, (înv) taheometru.

2. ~ electric = tahogenerator.

3. (var.) (înv.) tacometru.


Drept 1

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. directus)

1. care are o poziție orizontală (față de un punct de reper); neted, orizontal, plan.

2. care este potrivit (conform) cu anumite reguli sau cu anumite cerințe si: bun, corect, riguros; (pex) care nu favorizează pe cineva sau ceva; imparțial, obiectiv.

3. cuvenit.

4. fem. (reg) virgină.

5. împărțit echitabil.

6. unghi ~ = unghi format de două drepte perpendiculare una pe cealaltă.

7. veritabil.

8. (d. construcții, obiecte etc.) care se află în partea sau în direcția mâinii drepte a unei persoane orientate cu fața în aceeași direcție cu obiectul.

9. (d. cursuri de apă sau d. malurile lor) care se află pe partea sau în direcția mâinii drepte a unei persoane așezate cu fața în direcția cursului unei ape.

10. (d. părți ale îmbrăcămintei) care corespunde părții drepte a corpului.

11. (fig; d. privire) care este fără ascunzișuri; deschis, direct.

12. (pop; d. oameni) care este legat de cineva printr-un grad apropiat de rudenie (în linie ascendentă sau descendentă).

13. (d. drumuri, căi, etc.) care reprezintă cea mai mică distanță între două puncte, fără ocolișuri; (pop) oblu.

14. (d. haine) care are o croială simplă.

15. (d. lucruri, ființe, părți ale lor etc.) care are o poziție verticală (față de un punct de reper).

16. (d. oameni) care trăiește și acționează conform dreptății, adevărului, omeniei si: cinstit, integru.

17. (d. obiecte cu formă alungită) care nu prezintă curburi sau cotituri; (pop) oblu, regulat.

18. (d. organe sau părți ale corpului) așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima.

19. (d. părți ale corpului la om sau la animale) care are o formă (sau este într-o poziție) corectă, normală, fără defecte.

20. (d. sentimente, manifestări ale oamenilor) care reflectă sinceritate.

21. (d. simptome, boli etc.) care apare, care se manifestă etc. în partea dreaptă a corpului sau a unui organ.

22. (d. suprafețe) neted.

23. (d. terenuri înclinate, forme de relief sau părți ale lor) aproape vertical; abrupt, escarpat, povârnit.

24. (d. viață) care este în conformitate cu normele moralei; etic, moral.

25. (fig; d. acțiuni ale omului sau d. noțiuni abstracte) care este, se face etc. potrivit dreptății și adevărului; bun, cinstit, întemeiat, just.

26. (grm; înv) complement ~ = complement direct.

27. (în limbajul bisericesc) cuvios; (pex) auster.

28. (înv) devotat.

29. (înv) nevinovat.

30. (literă) care are tăietura verticală.


împreunat

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. împreuna)

1. îmbinat, reunit, unit, strâns la un loc.

2. care săvârșește actul sexual.

3. care s-a întâlnit cu cineva.

4. (înv) întâmpinat.