Parte de vorbire: s. Origine: (fr. excellence, lat. excellentia)
1. titlu care se dă în unele ţări demnitarilor (şefi de state, ambasadori, miniştri) şi (la catolici) episcopilor.
2. înalt grad de perfecţiune; calitatea de a fi excelent.
3. prin ~ = în mod deosebit.