Dictionar

Rezultate secundare (),):

(a) inhiba (creşterea)

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT inhibere

2. FR inhiber

3. EN inhibit

4. DE hemmen (Wachstum); hindern

5. RU тормозить (рост)

6. HU (növekedés)gátló


-ARHIE (1)

Parte de vorbire: sufix
Origine: (grec. arkhos „șef, comandant, conducător”)

1. „putere, stăpânire, conducere”.


-ARHIE (2)

Parte de vorbire: sufix
Origine: (grec. arkeo, arkein „a fi de ajuns, a fi suficient”)

1. „izolare, autonomie”.


-CEN (1)

Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. kainos „recent, nou”

1. „nou, recent, actual”.


-CEN (2)

Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. koinos „în comun”)

1. „asociație, comunitate, comun, asociat”.


-CENOZĂ (1)

Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. koinosis „care se asociază, care reunește”)

1. „asociație, comunitate, conviețuire”.


Aalenian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).

2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.

3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.


Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.

3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Abacterian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )

1. care nu conține, care este lipsit de bacterii.

2. (antonim) bacterian.


Abacteriemic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.

2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.

3. (antonim) bacteriemic.


Abalienare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)

1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.