Dictionar

Rezultate secundare ( 1):

Acordor 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accordeur)

1. specialist în acordarea instrumentelor muzicale.


Afecta 1

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affecter)

1. a atribui, a destina unui anumit scop.


Agregat 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)

1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.

2. grup de maşini care lucrează în acelaşi timp ca un tot unitar.

3. material inert (pietriş, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.

4. component elementar al structurii solului.

5. ~ mineral = concreştere de minerale în diferite formaţii naturale.


Alfa 1

Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (fr., gr. alpha)

1. prima literă a alfabetului grecesc (α, Α), corespunzând sunetului a.

2. ~ şi omega = începutul şi sfârşitul.

3. (fiz.) particulă ~ = particulă din doi protoni şi doi neutroni; radiaţie ~ = radiaţie din particule alfa.


Alpaca 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. alpaca)

1. mamifer erbivor, domesticit, înrudit cu cămila, cu lâna lungă şi mătăsoasă, din America de Sud.

2. stofă fină din lâna acestuia.


Amil 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amyle)

1. radical organic monovalent care intră în compuşi amilici.


Acuarelă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquarelle, it. acquarella)

1. tehnică picturală prin culori dizolvate în apă.

2. pictura executată.

3. vopsea (solidă), folosită în acuarelă (1).


Adolescenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adolescence, lat. adolescentia)

1. perioadă în viaţa omului între 13 (15) şi 18 (19) ani, în care se intensifică procesele de creştere.


Aductor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adducteur, lat. adductor)

1. (muşchi) care produce aducţie (1).


Agentură

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Agentur)

1. serviciu de informare, de spionaj în slujba unui stat străin, a unor interese străine.

2. casă de afaceri condusă de un agent (1); afacerile efectuate; agenţie.


Akmeist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (rus. akmeist)

1. I. referitor la akmeism, mișcare poetică rusă care a avut perioada de glorie la începutul anilor 1910 sub conducerea lui Nikolai Gumiliov și Serghei Gorodețki.

2. II. adept al akmeismului.

3. (var.) acmeist.


Alamă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. lama)

1. aliaj de cupru şi zinc.

2. (pl.) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alamă (1).