Dictionar

Rezultate secundare (-verbal):

Proces-verbal

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. procès-verbal)

1. document întocmit de o autoritate competentă și care constată un fapt, un delict, o contravenție etc.

2. raportul a ceea ce a fost spus sau făcut într-o ședință, întrunire sau circumstanță oficială.


Dresa 2

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dresser)

1. a întocmi un proces-verbal, un act oficial.


Instrumenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. instrumenter)

1. intr. a întocmi contracte, procese-verbale şi alte acte publice.

2. tr. a scrie părțile instrumentale (ale unei compoziții); a orchestra.

3. (tehn.) a dota (o instalație, un aparat) cu instrumente de control; (ind. petrolieră) a dota o instalație de rafinare cu dispozitive de control automat.

4. (tehn.) a efectua o instrumentație (extragere).

5. a manipula.


Proces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. procès, lat. processus, it. processo)

1. mers, evoluție, desfășurare (a unui fenomen, eveniment etc.).

2. prefacere, transformare progresivă.

3. activitate desfășurată de organele judiciare în legătură cu soluționarea unei cauze.

4. pricină supusă spre soluționare unei instanțe judecătorești.

5. ~ -verbal = act oficial prin care se constată un fapt; redarea în scris a discuțiilor și a hotărârilor dintr-o ședință.


Secretar, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. secretarius, fr. secrétaire)

1. s. m. f. persoană care rezolvă lucrările curente de birou într-o întreprindere, într-o instituție administrativă sau științifică.

2. cel care redactează procesul-verbal asupra lucrărilor și discuțiilor în cadrul unei ședințe.

3. ~ de redacție = colaborator din redacția unei publicații sau edituri care centralizează și coordonează materialul pregătit pentru tipar.

4. cel care ține lucrările cuiva, care scrie (după dictare) corespondența cuiva.

5. persoană care face parte din conducerea unei organizații politice sau de masă și care conduce munca operativ, pe baza hotărârilor luate de organele colective respective.

6. ~ general = înalt funcționar însărcinat cu organizarea și conducerea unor adunări, organisme, societăți etc.

7. ~ de stat = înalt funcționar care conduce un departament ministerial; (în unele țări) ministru al afacerilor externe; cardinal însărcinat cu relațiile externe ale Vaticanului.

8. s. n. mobilă în care se țin scrisori, hârtii etc.


Secretariat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. secrétariat)

1. funcție, titlu de secretar.

2. serviciu într-o instituție, întreprindere etc. care se ocupă cu rezolvarea lucrărilor curente de birou, de cancelarie.

3. birou unde funcționează acest serviciu.

4. organ al unei organizații internaționale având atribuții administrative și executive.

5. organ al unui partid comunist sau muncitoresc care organizează și controlează îndeplinirea hotărârilor partidului.

6. denumire dată persoanelor însărcinate întocmească procesul-verbal asupra dezbaterilor unei ședințe.


Subscris, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (subscriere)

1. I. (popular, rar) împodobit, ornat, înflorat.

2. II. (înv.) semnatarul unei cereri, al unei declarații, al unui proces-verbal et cetera; subsemnat.