Dictionar

acetaldehidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétaldéhyde)

1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH3CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.
 

acetamidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétamide)

1. (chimie) compus organic, alb, cristalin și solid în forma sa pură, produs prin deshidratarea acetatului de amoniu (CH3CONH2); amidă a acidului acetic.
 

acru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., engl. acre)

1. unitate de măsură a suprafețelor agricole (4046,86 m2), în țările anglo-saxone.
 

alchimist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. alchimiste)

1. practicant al alchimiei (practică de cercetare în vogă în Evul Mediu și care s-a dezvoltat în cele din urmă în chimie) care își petrecea viața căutând un elixir al nemuririi, un panaceu universal și/sau o piatră filozofală capabilă să transmute metalele comune în aur.
2. (var.) (înv.) alhimist.
 

aluvial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alluvial)

1. referitor la sau produs de aluviuni; aluvionar.
2. sol ~ = sol sedimentar care provine (sau/și încă se dezvoltă) din aluviuni.
 

aminobenzoic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aminobenzoïque)

1. (chimie) acid ~ = compus aromatic constituit dintr-un ciclu benzenic substituit cu o grupare carboxil și o grupare amină și, prin urmare, cu formula chimică C7H7NO2; există sub formă de trei izomeri, în funcție de poziția acestor grupări, cel mai frecvent fiind cunoscut sub numele de acid antranilic.