alexandrin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizația elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.
2. școala ~ă = numele mai multor școli filozofice de orientare mistică și eclectică din perioada elenismului târziu.
3. de o subtilitate excesivă.
4. artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (și s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.

averroist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. averroïste)

1. I. referitor la Averroes (1126- 1198), la scrierile sau doctrinele sale.
2. II. adept al averroismului.
3. susținător al lui Averroes, filozof arab care a legat filozofia lui Aristotel de Coran.

bilharzie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bilharzie)

1. (zool.) vierme plat, trematod de aproximativ 12 mm, care trăiește în apă dulce si cauzează bilharzioza; schistozomă.

biotină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. biotine)

1. (biochimie) vitamină solubilă în apă care participă la metabolismul acizilor grași, carbohidraților și aminoacizilor și la sinteza vitaminelor B9 și B12; vitamina B7, vitamina H.
2. (* este cunoscută în Franța și în alte țări ca vitamina B8.)

calendaristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (calendar + -istic)

1. referitor la calendar; făcut potrivit calendarului.
2. an ~ = perioadă de timp de 12 luni, cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie (are 365 de zile sau 366 de zile la fiecare 4 ani).
3. plan de muncă ~ = plan de muncă alcătuit pe zile și săptămâni.

cancer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. cancer)

1. tumoare malignă care distruge țesuturile unor organe; neoplasm.
2. boală a plantelor produsă de unele ciuperci și bacterii parazite.
3. (fig.) flagel.
4. zodia C~ului = a patra dintre cele 12 zodii (22 iunie - 22 iulie); zodia Racului.