Dictionar

adolescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adolescence, lat. adolescentia)

1. perioadă în viața omului între 13 (15) și 18 (19) ani, în care se intensifică procesele de creștere.
 

albgardist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după rus. белогвардеец [belogvardeeț])

1. membru al forțelor armate contrarevoluționare ruse, împotriva puterii sovietice din războiul civil (1918-1920).
 

amfetamină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amphétamine)

1. substanță sintetică, creată pentru prima dată de chimistul român Lazăr Edeleanu în 1887, cu o puternică acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central; (marcă comercială) benzedrină.
 

antifază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., engl. antiphase)

1. (tehnică) opoziție de fază.
2. (fizică) starea a două unde cu o diferență de fază de 180˚.
 

ATTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. atto-)

1. „de un miliard de miliarde mai mic (10-18)”.
 

attosecundă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (atto- + secundă)

1. a 10-18-a parte dintr-o secundă.