Rezultate secundare (1804.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. consul)
1. (în Roma antică) fiecare dintre cei doi magistraţi care se alegeau anual pentru a exercita puterea supremă.
2. fiecare dintre cei trei magistraţi supremi care au guvernat Republica Franceză între 1799 şi 1804.
3. agent diplomatic însărcinat să reprezinte şi să apere interesele administrativ-juridice şi economice ale ţării sale şi ale compatrioţilor săi într-o ţară străină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. consulat, lat. consulatus)
1. (în Roma antică) perioadă de guvernare a unui consul (1).
2. guvernare consulară a Republicii Franceze între 1799 şi 1804.
3. reprezentanţă diplomatică a unui stat în alt stat, inferioară ambasadei; sediul reprezentanţei.