Dictionar

adolescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adolescence, lat. adolescentia)

1. perioadă în viața omului între 13 (15) și 18 (19) ani, în care se intensifică procesele de creștere.
 

akmeist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (rus. akmeist)

1. I. referitor la akmeism, mișcare poetică rusă care a avut perioada de glorie la începutul anilor 1910 sub conducerea lui Nikolai Gumiliov și Serghei Gorodețki.
2. II. adept al akmeismului.
3. (var.) acmeist.
 

albgardist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după rus. белогвардеец [belogvardeeț])

1. membru al forțelor armate contrarevoluționare ruse, împotriva puterii sovietice din războiul civil (1918-1920).
 

averroist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. averroïste)

1. I. referitor la Averroes (1126- 1198), la scrierile sau doctrinele sale.
2. II. adept al averroismului.
3. susținător al lui Averroes, filozof arab care a legat filozofia lui Aristotel de Coran.
 

belotă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. belote)

1. joc de cărți creat în Franța în jurul anului 1914, jucat de patru persoane cu un set de 32 de cărți (dar există și variații pentru două sau trei persoane).
 

benzedrină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. benzédrine)

1. (farmacologie) marcă comercială de amfetamină pusă în circulație pentru prima dată în anii 1930, pentru narcolepsie.