Dictionar

Rezultate secundare (336).):

Arian, -ă (2)

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. arien)

1. I. referitor la arianism, doctrina lui Arie (250- 336).

2. II. adept al arianismului; susținător al doctrinei lui Arie; (prin ext.) partizan al unei doctrine inspirate de arianismul istoric.