Dictionar

antimoniu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Antimon, lat. antimonium)

1. (chimie) metaloid alb-argintiu cu aspect metalic, cu numărul atomic 51 și simbolul Sb, folosit la fabricarea multor aliaje și preparate farmaceutice; stibiu.
 

bantam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bantam)

1. rasă de găini pitice, originare din insula Java.
2. (box) categoria „cocoș” (boxeri cu o greutate între 51 și 54 kg).
 

celestin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. célestin)

1. călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251.
 

decemvir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. decemvir, fr. décemvir)

1. fiecare dintre cei zece magistrați romani care formau comisia ce urma să dea Romei un cod de legi în anul 451 a. Chr.
2. membru al unui colegiu sacerdotal din Roma antică.
 

enciclopedie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. encyclopédie)

1. tip de lucrare lexicografică de mare întindere, care cuprinde cunoștințe amănunțite dintr-un singur domeniu sau din toate domeniile.
2. (fig.) operă importantă care cuprinde cunoștințele de bază dintr-un anumit domeniu.
3. ansamblul cunoștințelor omenești organizate metodic.
4. numele unui celebru dicționar publicat între 1751 și 1772 de către învățații francezi Diderot și D’Alembert.
 

graham

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Graham/brot/)

1. pâine de ~ = pâine dietetică nesărată, din făină integrală; numită după americanul Sylvester Graham (1794-1851).